In loc de introducere, 3 definiții (http://dexonline.ro/):

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului

Fac parte dintre acei intelectuali care evită amestecul cu politicul pentru a-și menține integritatea și autonomia. În plus, atunci când scriu articole, chiar și pe blog, mă străduiesc în mod expres să le formulez în așa manieră încât să nu supăr pe nimeni. Poate că voi supăra prin acest articol, dar nu va fi în mod deliberat și îmi asum acest risc – motivația este de a exprima un mesaj pentru intelectuali generat de ceea ce văd în ultima vreme în întâlnirile de training „extrem” pe care le practic: e de rău în educație, haideți să facem acum acum să fie de bine.

Ce înseamnă trainingul „extrem”? Cel în care îmi întăresc reziliența rămânând în sală, continuându-mi cursul și mergând și în comunitatea următoare deși știu bine că voi găsi cam aceeași stare de fapt: în discuții telefonice cu coordonatorul local sunt informată că primarul nu va veni (e un program de echipă, în care membrii sunt predominant din școală, cu 2-3 persoane din comunitatea rurală locală) și asigurată că restul persoanelor vor participa, la fața locului sunt informată în privat sau nu că directorul școlii (cu foarte mici excepții) fie vrea să stea doar o jumătate de oră, fie că va pleca mai devreme, iar în unele cazuri, chiar înainte de a parcurge ceva activități din curs (ca să știm totuși cam la ce s-ar referi), sunt rugată în plen și în numele echipei să scurtez programul că oamenii sunt obosiți, au navetă de făcut sau au alte probleme personale de rezolvat exact în intervalul orar agreat în prealabil în care are loc cursul anunțat anterior. Lăsând la o parte pregătirea profesională pentru training și aspectele de organizare (care includ chiar și cumpărarea mâncării pentru cursanți uneori dat fiind că „drumul e atât de prost că nimeni nu vine să aducă mâncare aici” sau că pur și simplu locul e izolat), uneori parcurg câteva sute de km pentru aceste cursuri, pentru care școala a candidat să fie admisă ca grup țintă (nu e POSDRU). Lipsa de dorință de a învăța a echipei e vizibilă. După ce parcurgem niște activități încep să se vadă unele schimbări de atitudine și crește nivelul de implicare, bilețelele de ieșire sunt toate cu mesaje pozitive la adresa cursului, dar nu sunt totuși convinsă că entuziasmul va fi de durată. Nu toate trainingurile pe care le susțin sunt de tip „extrem”, am și cursanți (chiar profesori și directori de școli) care sunt vizibil dornici să învețe și mențin comunicarea cu noi și după finalizarea cursului. Le numesc „extreme” pentru că mă solicită extrem de mult și mă transformă din formator în polițist (să urmăresc cine vine și pleacă) sau în preot care mustră (și spune directorului că este un model de comportament profesional pentru echipa pe care o conduce).

Aș dori ca acest material să fie citit de intelectuali, mai ales de profesori care sunt cei mai mari părinți și educatori de nație. Ies public și spun, prin discursuri la conferințe și aici, că e rău în educație și că e cazul să facem politică și noi, intelectualii. Nu doresc să fac acum vreo analiză la nivel micro sau macro asupra societății noastre, însă afirm că tot ceea ce vedem pe stradă, în viața politică și în mass-media este rezultatul calității educației pe care o oferim. Dacă nu ne mai plac politicienii corupți (și ei au fost elevi și mă întreb cum și-au convins profesorii să îi treacă anul) și mass-media cu parti-pris politic evident sau decăzută în prezentarea de scandaluri și scandalagii, dacă ne-am săturat de exemplele de proastă creștere pe care le vedem pe stradă, dacă ne oripilează sărăcia extremă și cantitatea de ignoranță în creștere, dacă ne-am săturat de limbajul vulgar și agresiv folosit mai ales în mediul virtual la comentariile asupra diverselor materiale publicate e vremea să ne asumăm că intelectualismul nu se opune și nu este paralel cu a face politică.

Prin făcutul de politică nu înțeleg că trebuie să ne înrolăm în vreun partid, ci doar că trebuie să discutăm deschis treburile statului – iar educația este o astfel de chestiune, neobosit, susținut, unindu-ne preocupările și găsind și forme de acțiune. Dragi profesori, vă rog să nu mai tolerați copiatul și plagiatul – sunt forme de furt. Dacă preiau părți de creație din altă parte, elevii trebuie învățați ACUM să citeze sursa, pentru a avea respect față de munca și creația intelectuală mai târziu. Un profesor e exemplu pentru elevii săi și contează ce transmite și prin ceea ce este, nu doar prin ceea ce spune. Dacă credem că este valoros să existe intelectuali într-o societate, atunci e necesar să acționăm ca niște intelectuali și mai ales ca niște philosophos – iubitori de înțelepciune, fiindcă este o resursă în pericol de dispariție. Îmi doresc să nu mai fie nevoie de training „extrem” ci doar de învățare continuă – orice este perfectibil, învățarea nu se finalizează în școală, mereu avem ceva nou de descoperit, de aflat, de îmbunătățit în profesia noastră. Un profesor care nu iubește învățarea este un pericol pentru elevii săi și a merge la un curs pe care de fapt nu îl dorești sau nu ți-l asumi doar ca să bifezi încă o activitate sau să acumulezi puncte, precum și a solicita diplome și adeverințe pentru cursuri și conferințe la care nu ai participat sunt forme explicite de ne-iubire față de învățare. Ne-iubirea față de învățare practicată de profesori sau de părinți transmite și copiilor aceeași ne-iubire și lipsă de motivație. Cum am putea deveni înțelepți dacă nu iubim învățarea?

Anunțuri