Etichete

, , ,

A avea grijă de sine înseamnă a avea o filosofie și un set de practici în privința propriei persoane și a relației acesteia cu ceilalți și cu universul. Nu este un act de egoism, ci un act de conștiință. Renunțarea la grija de sine aduce o gamă largă de pierderi care pot avea ca rezultat cel puțin epuizarea, ignoranța sau nepăsarea, prin urmare ce și la ce nivel de calitate mai rămâne de dăruit celorlalți și lumii?

Filosofia grijii de sine începe cu formularea unei teorii despre noi înșine și despre relația cu celălalt: cine suntem? ce dorim de la viață? ce nevoi fundamentale avem? ce sens acordăm existenței noastre? care este relația noastră cu divinitatea și cu spiritualitatea? cum vedem lumea și relația noastră cu aceasta? ce dorim să lăsăm în urma noastră? cu ce dorim să contribuim la comunitatea noastră? ce intenționăm să dăruim celorlalți (familie, prieteni, cunoștințe, clienți, beneficiari, comunitate etc)

Practicile grijii de sine includ:

  • cunoașterea de sine. Este posibilă? Putem învăța un set de tehnici ca să ne cunoaștem integral? Sau este doar o călătorie de explorare a lumii și a fiecărei zile, însă în mod conștient? Este sinele doar sfera inconștientului pe care îl sondăm și îl aducem la suprafață? Este sinele ființa noastră în integralitatea sa? Oricum ar fi, merită căutate niște răspunsuri date de alții și niște răspunsuri personale.
  • acceptarea responsabilității sănătoase pentru sine. În interacțiunile cu ceilalți și cu mediul dăm și primim câte ceva – dacă echilibrul reciprocității este stricat ne putem aștepta ca alții să aibă grijă de noi mai tot timpul sau ca noi să avem grijă de ceilalți mai mereu. Ce facem și cât reușim să facem ne aparține, prin urmare suntem responsabili să înțelegem de ce avem nevoie și noi înșine și ceilalți și să ne asigurăm că avem exact atâta grijă cât să ne menținem starea de bine interioară și în relațiile cu ceilalți.
  • crearea și practicarea obiceiurilor proprii de grijă de sine. Fiecare dintre noi avem nevoi fundamentale diferite, credem în lucruri diferite și trăim în contexte diferite. Pornind de la acestea, ne creăm propriile obiceiuri ale grijii de sine: menținerea armoniei interioare prin practicarea unei arte spirituale; planificarea momentelor de odihnă pentru a evita epuizarea; comportarea asertivă în mod cotidian; timp petrecut cu persoane care ne inspiră sau în singurătate, completarea unui jurnal al observării de sine, hrănirea sănătoasă, instruirea și autoinstruirea pentru a evita ignoranța; împrietenirea cu emoțiile proprii și cu ce le generează; donarea unui interval de timp pentru voluntariat în folosul comunității; renunțarea la amintirile toxice etc.
  • revizitarea listei de obiceiuri. De-a lungul existenței ne schimbăm: mai lent sau mai rapid, intenționat sau ca rezultat al stimulilor din mediu, conștient sau inconștient. Oricum s-ar petrece schimbarea și călătoria noastră prin viață, merită din când în când să vedem cine mai suntem și cum vedem viața măcar într-o oră special dedicată ca mod de a celebra ziua noastră de naștere.

Idei interesante despre grija de sine se găsesc cel puțin la: Platon, Foucault, Freud, însă cum nimeni nu poate trăi în locul nostru acestea sunt doar punctele de plecare pentru efortul conștient și atenția acordată propriei noastre existențe și a modului în care ne-o petrecem. Pentru mine grija de sine înseamnă a acorda atenție stării mele de sănătate fizică, emoțională, mentală și spirituală.

Anunțuri