Etichete

,

Unul dintre lucrurile pe care le putem face în viață irosind energia și bucuria de a trăi este neiertarea față de ceilalți. Cineva cunoscut sau necunoscut, apropiat sau neutru a făcut, conștient sau nu, ceva care ne-a supărat, iar această supărare ne ține într-o stare de amărăciune, de ruminare a acelorași gânduri și trăiri, de dorințe vindicative, de restaurare a dreptății. Poate că persoana care ne-a făcut răul știe sau nu ce efect a avut asupra noastră, poate că are remușcări sau nu în privința acestor efecte, tocmai de aceea starea de neiertare ne afectează întotdeauna în primul rând pe noi înșine.

Există oameni care s-au supărat, justificat sau nu, pe cineva la un moment dat și au păstrat acea supărare toată viața: au întrerupt orice contact cu cel care a greșit, nu au dorit să îl mai vadă vreodată. Neiertarea este un mod foarte ușor și la îndemână de a rupe relațiile, de orice fel. Nu toate relațiile sunt benefice, dar responsabilitatea într-o relație este a ambelor părți. Tot neiertarea ne poate face nefericiți, să trăim în izolare, să nu avem încredere în cei de lângă noi, să ne simțim lipsiți de putere, să trăim ca o victimă a celor capabili să facă rău, să ne petrecem existența atinși de aroma de apă stătută a emoțiilor toxice.

Unul dintre cele mai importante cadouri pe care ni le putem face nouă înșine este să ne eliberăm de neiertare, să o lăsăm să plece de la noi și din noi. Neiertarea ne dă doar iluzia că restaurăm dreptatea, dacă vrem adevărul, avem nevoie de alte căi de soluționare a conflictului decât emoțiile noastre negative. Dacă vrem să ajungem la starea de bine autentică primul pas și prima provocare este să înțelegem că a ierta pe cineva este în primul rând un act pe care îl facem pentru noi înșine. Ține de capacitatea noastră naturală, de umanitatea noastră să iertăm și să mergem mai departe în echilibru. Iertarea este decizia pe care o luăm de a ne elibera de neiertare și de efectele acesteia. Orice alegere înseamnă a reține ceva și a renunța la ceva, iar partea mai dificilă este adesea renunțarea. A renunța la gândurile, dorințele și emoțiile toxice, dar familiare ale neiertării poate fi greu, însă devine din ce în ce mai ușor, pe măsură ce înțelegem că procesul iertării ține de noi înșine și nu de celălalt, că putem ierta pe cineva chiar dacă acea persoană nu își cere scuze, trăiește în altă parte sau a plecat de mult dintre noi.

A doua mare provocare este să facem distincție între a ierta o persoană pentru ceea ce a făcut și a trece cu vederea nedreptățile comise. Dacă cineva te-a rănit și alegi să ierți acea persoană, nu înseamnă că în mod obligatoriu trebuie să ajungi la o reconciliere cu ea, să te împrietenești cu ea, să aprobi faptele pe care le-a comis sau să permiți acestor fapte să continue. A ierta o persoană înseamnă a încerca să ai o perspectivă mai clară asupra celor întâmplate, să accepți că starea ta curentă de rău vine din ceea ce simți tu acum și nu din ceea ce s-a întâmplat cu 3 ani în urmă şi nu mai este deja parte din viața ta, să recunoști că nu te simți bine, să alegi și să te angajezi față de tine însuți că vrei să te simți bine.

Fred Luskin, directorul Programului de iertare de la Universitatea Stanford a dezvoltat un sistem în 9 pași care ajută pe cineva să ierte. (http://greatergood.berkeley.edu/article/item/nine_steps_to_forgiveness) Cel mai mult îmi place pasul 6: renunță la a mai aștepta de la ceilalți lucrurile pe care ei aleg să nu ți le dea. Prietenia, iubirea, bunăstarea, sănătatea sunt lucruri pe care nu le putem impune nimănui, nu avem puterea de a le lua prin forță – le primim sau nu. Tot ce putem face este să facem efortul de a le câștiga și să sperăm în ele. Cel mai puțin îmi place pasul 8: amintește-ți că o viață bine trăită este cea mai bună răzbunare. Pentru mine o viață bine trăită este un merit al nostru, o bucurie, o realizare personală și deloc ceva ce îți dorești în ciuda altora.

De mai mulți ani practic din când în când, în forme diferite, exerciții de iertare. Prima data când am îndrăznit să fac un astfel de exercițiu am făcut o listă de vreo 5 pagini cu lucruri care m-au supărat din ceea ce au făcut alții. Aproape toate paginile erau pline cu lucruri foarte mărunte, cărora le-am permis să mă preocupe. Am petrecut un weekend citind lista, rememorând situațiile, oamenii, detaliile. Unii probabil că nici nu știau ce au cauzat prin reacțiile și comportamentele lor. De atunci am reflectat mult la ce înseamnă iertarea și neiertarea față de ceilalți. Încă mai sunt momente când trăiesc în neiertare, dar nu mai am nevoie să fac o listă pentru că sunt 1-2 situații și nici acelea nu țin prea mult. În sfera decorațiunilor mele interioare aleg să creez cât mai mult spațiu pentru viața autentică, eliberând praful emoțiilor împovărătoare. Ideea acestui articol mi-a venit la știrile de dimineață, unde, datorită apropierii Paștelui, se făceau referiri la cum ar trebui să ne comportăm în această perioadă. Pentru mine are sens să trăim o viață bună zilnic – este o alegere și un cadou pe care nu trebuie să ni-l aducă Iepurașul sau Moș Crăciun, ci pe care doar noi ni-l putem oferi. Și fiecare astfel de clipă este o mare sărbătoare.

Anunțuri