Etichete

, , ,

6. În căutarea de soluţii prin educație

6.1. În ce valori credem?

Îmi amintesc cu plăcere și respect de profesoara mea de muzică din școala generală. Venise în școala noastră doar când ajunsesem în clasa a VIII-a și nu ne cunoștea dinainte. Până atunci trăisem cu eticheta de clasa B. În clasa A erau copiii de intelectuali și de persoane mai cunoscute din oraș, iar de la acești copii toată lumea se aștepta la performanță. Erau chiar câțiva elevi despre care aflam și noi de fiecare dată, de la profesori, dacă nu se pregătiseră la nivelul la care exista așteptarea să vină pregătiți. Față de noi nu se exprimau așteptări, motiv pentru care, din când în când, ofeream surprize plăcute obținând un rezultat neprevizionat. Doamna de muzică a venit și ne-a propus să facem un cor și ne spunea foarte des: „nu contează că sunteți din B, sunteți la fel de talentați, puteți”. Ne-a acordat timp, atenție, grijă și am ajuns să cântăm la cor și cei care nu avem un talent deosebit. Și nu doar cântam, dar ne simțeam bine împreună, mergeam la întâlniri și nu întârziam. De dragul și cu sprijinul ei, am ajuns să credem mai mult în noi înșine și să ne exprimăm. Reacțiile ei la comportamentele noastre erau fără echivoc. La o lecție, a început să strige catalogul, cerându-ne ca, pe rând, să îi ducem caietul la verificat. Eram a patra la catalog și în ziua aceea uitasem să îmi iau caietul de muzică la școală. Primul elev strigat nu a avut caietul. A primit 4. A urmat al doilea. L-a avut. A urmat al treilea. Nu l-a avut și a primit același 4. Am urmat eu. A fost unul dintre momentele în care am simțit rușine în cea mai mare măsură, dar am spus că nu îl am. Eram premianta clasei. Nu a putut să îmi dea 4. S-a oprit, a anulat notele anterioare și a spus: „nu pot să fiu pentru unii mumă, și pentru alții ciumă”. O notă de 4 mi-ar fi stricat media, am terminat clasa a VIII-a cu media generală 10, dar, în acel moment aș fi preferat să iau 4… Privind retrospectiv, a fost unul dintre momentele cu foarte mare valoare educativă. N-a fost despre teoria relativității sau gamele minore și majore, a fost despre cum ar trebui să fie un om: atent la detalii, coerent cu sine însuși, capabil să își asume opiniile. Am rămas cu două atitudini din această întâmplare: și caietul de muzică este la fel de important ca și cel de română sau matematică; dacă îmi reevaluez aplicarea unui principiu într-un context dat datorită valorii atribuite de către mine unei anumite persoane, tind să mă asigur că excepția este și pentru ceilalți aflați în situația ei.

Dacă este să avem persoane care să se implice conștient și activ în a-și face viața mai bună și a contribui la construirea unei comunități deschise, în care să ne simțim bine toți cei care trăim în România, atunci ar fi de dorit să pornim de la valori.

Ce valori transmitem prin educația formală? Cum? Sunt valori pe care le transmitem ca ideal, prin curriculum, dar și valori pe care profesorii le transmit, conștient sau inconștient, prin ceea ce sunt ca persoane. Orice profesor își aduce în sala de clasă și personalitatea, nu doar informațiile științifice. Atitudinile sale, exprimate prin reacții la comportamente ale elevilor, la conținuturile discutate sau chiar la comportamentele proprii sunt o cale de a transmite valori.

Lucrurile simple contează. Întârzierea în începutul sau în încheierea unei lecții, timpii morți din aceasta, permisiunea de a discuta despre lucruri care nu au de-a face cu obiectivele lecției, a promite prezentarea la rezultatelor unui test într-o anumită dată și a nu o respecta lasă să se înțeleagă că modul de gestionare a timpului nu este important: nici punctualitatea, nici încadrarea în termen, nici utilizarea timpului într-un mod relevant pentru toți.

Coerența personală contează. A promova la nivel declarativ anumite valori, dar a practica un comportament care arată contrariul produce confuzie în mintea elevilor. A ne schimba conduita declarată fără a justifica alegerea de a face schimbarea lasă să se înțeleagă că luăm decizii arbitrar. De asemenea, lasă să se înțeleagă că este OK să spunem un lucru și să facem altul, ceea ce este o bază a comportamentului pasiv-agresiv pe care îl vedem destul de des în jur: zicem ca ei și facem ca noi.

Valorile clasice precum adevărul, binele, frumosul sunt valabile oriunde și oricând, dar până la acestea există comportamente concrete mai mici, de tipul punctualității sau al coerenței personale, care valorează mult. Un angajat care pierde timpul, este nepunctual, vorbește despre lucruri nerelevante contextului, aprobă ce zice echipa dar acționează după alte criterii nu este cel pe care l-am dori. A sprijini un adult să-și modifice obiceiurile este mult mai dificil și mai costisitor decât a forma obiceiurile adecvate în perioada școlarității. A ne concentra pe conștientizarea, analiza și perierea valorilor noastre personale și a celor pe care le transmitem prin atitudinea și comportamentul nostru este un lucru care merită făcut de către oricine, dar mai ales de către profesori și părinți.

Anunțuri