Etichete

, ,

Provocată să răspund la întrebarea:  care este teoria mea despre schimbare? în contextul întâlnirii cu mai mulţi reprezentanţi de ONG, am realizat că această teorie a noastră se leagă destul de bine şi de altele pe care le avem despre noi şi despre viaţă, iar de văzut se vede nu atât în ce spunem, cât mai ales în ce facem.

Primul lucru clar pe care îl pot afirma este că avem nevoie de schimbare în interiorul nostru ca să generăm schimbare în afara noastră. Interiorul ne poate fi cunoscut sau confuz, apropiat sau ignorat. Mecanismul modificării lui este învăţarea autentică. Atunci când ieşim dintr-o experienţă de învăţare la fel cum am intrat, de fapt, nu am învăţat nimic. Experienţele de învăţare, organizate sau accidentale, sunt zilnice şi numeroase – le fel oportunităţile de schimbare.

Al doilea element cheie al schimbării este cooperarea autentică. Făcând diferenţierea între colaborare, ca timp petrecut într-un proces derulat împreună, şi cooperare, ca timp petrecut împreună cu scopul de a produce un rezultat, autenticitatea vine:

  • din capacitatea de a ne depăşi interesele individuale şi a găsi un mod de a creea un benficiu mai mare, al grupului, care se va răsfrânge şi asupra indivizilor din grup;
  • din alegerea voită şi conştientă de a face ceva împreună cu exact acele persoane care sunt în respectivul grup;
  • din capacitatea de a accepta şi respecta diferenţele, căutând în acelaşi timp cel mai mic, cel mai mare sau pur şi simplu un factor comun;
  • din capacitatea de a împărtăşi, inclusiv leadershipul şi valorile.

Nu prea cred în schimbările generate de un leader atotputernic, fiindcă nu există aşa ceva, nici în cele generate de masa completă a cetăţenilor, pentru că e cam imposibil de atins. Cred în plasarea într-o zonă de mijloc, pe care o definesc drept grupare, fie că este compusă din persoane, fie că este compusă din grupuri.

Elementul esenţial în teoria schimbării este direcţia: încotro? Cum va arăta lumea de la capăt? Ce îmi aduce suficient sens în existenţă încât să am energie să merg pe acest drum? Pentru mine are sens explorarea şi învăţarea de fiecare zi, precum şi prietenii, nu doar cei de cafea, ci şi de idei.

Jucându-mă cu imaginaţia şi posibilul, văd clase în care profesorii şi elevii îşi explică teoriile proprii despre schimbare şi îşi clarifică ce şi cum doresc să schimbe în ei înşişi şi în lumea din jurul lor. Şi văd, undeva încă în zare dar tangibilă, o Românie în care oamenii se bucură mai mult şi au o viaţă mai bună.

Anunțuri