al unui copil care învață într-o clasă unde alți copii vin la școală, un spațiu public comun, cu haine de firmă scumpe, telefon ultimul răcnet etc, iar tu nu poți sau nu dorești să dai copilului tău aceleași lucruri, ce poți să faci?
Reclame
12 Duminică Ian 2014
Posted Sondaje
inal unui copil care învață într-o clasă unde alți copii vin la școală, un spațiu public comun, cu haine de firmă scumpe, telefon ultimul răcnet etc, iar tu nu poți sau nu dorești să dai copilului tău aceleași lucruri, ce poți să faci?
Sunt exact in situatia aceasta. Maria este la sectia germana, unde toti copiii provin din familii potente financiar. Eu sunt in invatamant:))
Maria nu are o gramada de lucruri pe care colegii ei le au (tableta, smart-phone etc.), dar nu este foarte frustrata, pentru ca ea stie germana cel mai bine in clasa si competenta nu se poate cumpara nici cu multi bani, are un selfesteem bun, pentru ca incercam sa-i dam incredere prin miscare (ski, patinaj, mers la munte) si sustinere a dorintelor ei de formare (ii place dansul si desenul, il dam ocazia sa practice ce-i place si sa-si dezvolte talentul). Uneori ii cumpar ceva dorit, pur si simplu pentru ca nu vreau sa o refuz intotdeauna, chiar daca arunc banii pe geam, dar daca ii cumpar ceva, trece multa vreme pana formuleaza o noua dorinta absurda:)).
Pur si simplu incerc sa comunic cu ea cat mai bine si sa-i ofer in schimb lucruri care-i ridica stima de sine. Adica: Sustin copilul in activitatile de formare pe care le alege, nu ii impun sa faca ce mi-as dori eu sa stie ea, ci o las sa aleaga ce ii place ei si ce doreste ea sa invete. Nu-mi impun visele mele nerealizate, ii respect alegerile. Ii explic, ca nu pot sa-i cumpar ceva si uneori nici nu vreau, dar daca doreste ea neaparat poate sa-si foloseasca toti banii de buzunar (primiti de la rude si prieteni de ziua ei de exemplu), sa-si cumpere obiectul dorit. Si atunci de cele mai multe ori renunta singura la acel obiect de firma sau la haine nefunctionale, dar fitoase:)).
Pe scurt, ofer in schimb experiente nemijlocite in natura, care nu se pot cumpara nici cu multi bani si unde tehnica sau hainele frumoase nu au valoare (in padure, la schi sau calare – ce sa faci cu haine fancy sau cu tableta la munte sau pe schiuri?) si ii sustin alegerile in privinta formarii si dezvoltarii personale. O tin ocupata cu „a fi” si mai putin cu „a avea”, din care nu va scoate prea multe satisfactii reale si durabile.
Mie mi se pare pe de alta parte corect si valoros, sa afli din timp ca nu primesti tot ce-ti doresti, ca nu ti se cuvin lucrurile ci poti sa le castigi cu rabdare si perseverenta, ca dorintele se schimba, dar nu-mi traumatizez copilul cu lectii de morala, pur si simplu ofer o experienta pozitiva in schimb si uita ca ceilalti sunt bogati material si ea nu.