Etichete

,

Ne naştem cu o curizitate naturală în faţa vieţii şi dorim să aflăm despre ceea ce este în jurul nostru şi despre noi înşine. Pe la 3-4 ani avem atât de multe întrebări încât celor care ne sunt atunci în preajmă le este chiar dificil să ţină pasul cu noi. Descoperirea lumii este o aventură provocatoare, ne jucăm, acţionăm, încercăm, citim, călătorim, întrebăm, observăm, ne mişcăm – într-un cuvânt învăţăm. Pe măsură ce avansăm în vârstă, experienţa ne aduce răspunsuri la întrebări, dar ne aduce şi prejudecăţi şi limitări, care ne îngrădesc curiozitatea şi ne reduc dezvoltarea.

Când flacăra curiozităţii pare că abia mai pâlpâie, putem face acest mic exerciţiu pentru a ne reconecta la aceasta:

  1. Ascultaţi o muzică armonioasă, instrumentală şi relaxaţi-vă. Dacă doriţi, puteţi închide ochii.
  2. Amintiţi-vă ultimul moment în care aţi simţit curiozitate. Retrăiţi-l cât mai puternic pentru 2-3 minute. Ce detalii vă amintiţi? Ce se întâmpla? Cine era de faţă?
  3. Reflectaţi şi încercaţi să aflaţi ce v-a stârnit curiozitatea de fapt şi ce întrebări aveaţi.
  4. Reveniţi la amintire şi simţiţi emoţia. Cum este curiozitatea? Caldă? Rece? Ce intensitate are? Ce culoare are?
  5. Simţiţi starea de curiozitate 2 minute şi memoraţi-o în inima şi în mintea voastră.

Pe viitor, căutaţi în voi această stare numită curiozitate înainte de a învăţa ceva. Va fi mult, mult mai uşor şi mai plăcut.

Anunțuri