Etichete

, ,

Sunt perioade în care ne simţim zilele din ce în ce mai pline, laptopul pare să atârne mai greu pe umăr, timpul se scurge mai încet la birou şi parcă nimic nu ne mai bucură suficient. Acesta este unul dintre momentele în care merită să luăm în seamă semnalul de alertă şi să facem ceva. Ce? Să ne reumplem fântâna inspiraţiei. Cum? Sunt multe variante, dar una care mie îmi place în mod deosebit este de a face ceva ce nu fac de obicei.

Muzica ajută la reconectarea cu izvorul bucuriei de a trăi şi al inspiraţiei. Fie aleg un concert-eveniment, când vine vreun artist special, fie aleg ceva experimental, avangardist.

În prima categorie intră concertul lui Edvin Marton, care cântă şi compune cu o vioară Stradivarius. Inspiraţia am găsit-o în felul său şarmant de a povesti mici detalii autobiografice, din care s-au născut diferite piese pe care le-a compus. Acolo mi s-a trezit în minte ideea de a avea mişcarea ca şi concept cheie la a doua ediţie a conferinţei Masă critică pentru o educaţie de calitate. A povestit cum a privit cerul stând întins pe iarbă şi apoi i-a venit ideea de a compune Sky motion, iar pe mine m-a făcut să mă gândesc la educaţie dintr-o altă perspectivă: în loc să văd inerţia, să văd posibilitatea de a crea sau urma o mişcare.

În categoria experiment avangardist intră Panoramicul componistic contemporan, pe care l-am audiat aseară, la Academia de Muzică în Cluj-Napoca. Un grup de compozitori români contemporani, prezenţi în sală, au încredinţat unui solist la clarinet şi unei soliste la pian piesele lor. Modul de utilizare a pianului a fost suprinzător: sunetul era creat fie doar prin apăsarea pedalei, fie prin ciupitul sau atingerea corzilor din interior, clapele erau rareori atinse. La final am rugat pe unul dintre compozitori să îmi arate partitura ca să văd cum se notează o astfel de compoziţie: ce note şi ce semne se folosesc. Instrumentele clasice sunt combinate cu sunete obţinute pe calculator. Întreg evenimentul m-a făcut să mă întreb cum va arăta muzica peste 30-40 de ani. Ce părţi ale pianului vor mai fi reintepretate pentru a emite sunete? Cum va arăta combinaţia dintre vocea/talentul uman şi sunetele prelucrate sintetic? Cum vor arăta limbajele şi sistemele de comunicare ale viitorului? Ce-ar fi ca în loc să fie 20 de persoane la un astfel de concert să fie acolo o clasă de elevi şi un profesor de muzică dintr-o şcoală oarecare, care să audă pe viu muzica de azi şi să poată interacţiona în direct cu compozitorii?

Da, ceva ce nu facem în mod obişnuit (săptămânal) ne poate reîmprospăta felul de a vedea lucrurile. Laptopul revine la greutatea lui normală sau chiar pare mai uşor, iar timpul petrecut în birou trece în ritmul firesc sau chiar pare că trece mai repede.

Anunțuri