Etichete

, , , ,

Am scris acest text pentru vernisajul de ieri, 27 noiembrie 2012, al expoziției mele Mandala și educația subtilă pentru valori. Îl postez și pe blog pentru ca îmi doresc să găsesc parteneri în mediul educațional cu care să putem introduce acest proiect în școli. Aștept ideile și propunerile voastre și voi reveni săptămânile următoare cu alte informații.

*****

2007

Desenez mandala de prin 2007, după întâlnirea cu pictorița Ioana Violet Ghenciulescu, care trăiește la Paris. De la ea am învățat despre mandala ca variantă de art-terapie și am aflat că profesorii francezi o folosesc foarte mult în clasă, mai ales pentru a liniști copiii.  După ce am revenit la Cluj, am căutat locurile din oraș de unde puteam cumpăra culori frumoase și am început să desenez, cu plăcerea pe care o aveam în copilărie. După câteva luni le-am lăsat deoparte. După alte câteva luni am început să citesc despre Jung și mandalele lui. Cel mai tare m-a surprins o însemnare de-a lui cum că totul în lume este mandala și cel mai mult îmi place o alta, din Cartea roșie, unde spune că perioada în care făcea mandale a fost cea mai plină de sens și mai creativă din existența sa, fundamentul operelor care au venit mai târziu.

2008

În primăvară am fost la un pogram de dezvoltare personală în Irlanda, care nu avea nici o legătură cu mandalele sau cu budismul, dar care s-a desfășurat într-un retreat budist pe malul oceanului, la care mă uitam din cameră dimineața, când îmi savuram cafeaua sau ceaiul de trandafiri. Ca urmare a faptului că ne țineam cursul acolo, un călugăr s-a oferit să ne învețe să medităm. Și așa am început să aflu câte ceva despre budism și despre dezbaterea occidentalilor dacă acesta este o religie sau o filosofie. Dacă ar fi să mă iau măcar după felul în care supraviețuiesc în paralel atâtea școli distincte de budism și dincolo de toate principiile deschise și universaliste, aș adera mai degrabă la ideea că e o filosofie de viață.

2009

Am citit tot ce am apucat, am reflectat și am început să îmi realizez mandalele pornind de la o stare interioară și nu de la o imagine. Am văzut că există o adevărată fascinație a Occidentului pentru Orient în particular și pentru mandala în special. Am căutat, am experimentat, am adunat. Am aflat de oamenii din jurul meu care mai știau de mandala.

2010

Am fost în Olanda să îmi vizitez niște prieteni. Cineva dintre ei pictează. Am nimerit chiar în săptămânile în care artiștii amatori își expuneau lucrările în casele lor și am simțit bucuria de a mă plimba cu bicicleta de la o casă la alta, de la nuduri, la natură moartă sau vaci. Prietenii mei sunt medici, asistenți sociali sau psihoterapeuți și m-am întrebat cum reușesc să facă loc în viața lor și acelui altceva care poate fi grija și căutarea de sine.

Am conceput cursul Autocunoaștere și exprimare de sine prin mandala.

2011

Am avut o grupă de cursanți. Alături de ei am descoperit mandala ca tehnică de relaxare sau de explorare, cu inspirație din natură, realizată în grup, a sinelui și portret al altcuiva. Din anumite motive, o cursantă a venit la o întâlnire cu unul dintre copii, apoi la următoarea cu celălalt, urmând ca în final să vină cu ambii. A fost fascinant să descopăr cum sinceritatea copiilor se armoniza cu structura mandalei și cum pe adulți îi ajuta să se reconecteze la izvorul autenticității din ei.

Am fost în Danemarca unde am cunoscut o altă pictoriță și am văzut din nou cum oamenii lasă în viața lor spațiu și pentru o altă dimensiune a existenței pe lângă familie, muncă sau prieteni: creativitatea.

2012

În vară am simțit acut nevoia de mai bine, mai adevărat și mai frumos în lume. Mi-am dat seama că, oricât de rău mi-ar fi aici, nu pot (încă) să mă desprind de pământurile astea și să merg acolo unde oamenii știu să trăiască și altfel, așa că m-am hotărât să încerc, pentru mine și pentru cei 1% sau cât de puțini ar fi, altceva. Dacă e să avem oameni care trăiesc echilibrat și armonios, de unde să începem dacă nu de la copii?

Aproape zilnic aud că valorile care se văd cu ușurință sau care azi se promovează pe scară largă nu sunt autentice. Am început să caut lista de valori pe care oamenii le doresc, cu gândul de-a identifica 12 ca să fac un calendar, pe care îl vedeam pe peretele sălii în clasele primare. Instrumentul de căutare a fost internetul, iar tema educația pentru valori. Din proiecte de pe toate continentele am ajuns la o listă de 44 de valori. Până la această listă aveam impresia că valorile care transcend mai multe culturi nu pot fi prea multe, în nici un caz 44, și-am ajuns în impas.

Mi-am imaginat sala de clasă, copiii și m-am gândit că, la vârsta lor, le-ar plăcea să aibă contururi gata făcute, pe care să le coloreze, așa că am decis să le fac prima dată în creion. Încă nu am prelucrat digital acele schițe în creion pentru că nu sunt sigură că ar fi în sprijinul propriei lor căutări și exprimări. Îi vedeam cu ochii minții pe învățători lăsându-i pe copii la educație plastică să deseneze o mandala cu felul în care văd ei acea valoare sau discutând la educație civică despre ce s-ar putea vedea în comportamentul unei persoane care ar adera la acea valoare.

Apoi am început primul proces interior: cum să aleg din 44 pe cele mai relevante, după ce criteriu? Și visând la sălile de clasă și la lumea cu bine, adevăr, frumos în echilibru am început să desenez în creion. Când am pus creionul jos trecuseră 10 ore. Am continuat în zilele următoare și m-am oprit când am ajuns la numărul 12. Azi, în timp ce scriam textul, m-am oprit să compar lista mea cu cele 44 și am găsit 9 în comun și 3 pe care le-am adăugat: abundența, libertatea, învățarea.

Al doilea mare proces interior a fost producerea cheilor de interpretare într-un limbaj simplu și curat. Curățenia limbajului vine din punerea împreună a cuvintelor care transmit, dar nu obligă. O altă preocupare a mea este gândirea critică și prin 2002, când îmi făceam lecturile de bază în acest domeniu, găsisem la Paul și Elder ideea că un om poate atinge 6 stadii în dezvoltarea sa ca și gânditor critic, iar al șaselea înseamnă eliberarea de sociocentrism și egocentrism. O poveste pentru copii care se termină cu o propoziție de genul tu, micuțule cititor, ce lecție ai învățat din pățaniile personajului? nu este un text curat pentru că aduce presiunea socială a învățării de tip moralizator și cicălitor în prim plan. Povestea se spune, analiza ei se face după. Umblam cu caietul de mandale după mine și cu textele, întâlnindu-mă, selectiv, cu oameni cu destulă ordine interioară ca să îmi poată oferi un feedback util.

Al treilea proces interior semnificativ a fost al punerii culorilor în forme. Și de aici lucrurile au mers într-un ritm alert: prelucrarea digitală, calendarul, expoziția, vernisajul. Până la acest pas m-am intersectat cu profesori sau psihologi, dar nu le arătasem nici unei persoane din lumea artistică – și așa am ajuns la Marius Georgescu, lector la Universitatea de Artă și Design, ceramist și persoană cu deschidere spre lumea mandala. M-am dus cu emoții și am rămas în minte cu faptul că mi-a spus că mandalele transmit.

Simțeam că această istorie nu poate ajunge la o încheiere fără această expoziție, pe care am dorit-o pentru a simți, împărtăși, celebra bucuria.

De aici încolo văd că proiectul de sensibilizare a copiilor din clasele mici pentru căutarea esențelor profunde în noi și în ceilalți abia începe. Cred în faptul că educația pentru valori se face cu subtilitate și sensibilitate față de sinceritatea și creșterea copiilor. Faptul că pur și simplu văd un cuvânt, o propoziție, o imagine este deja un pas. O discuție prietenoasă este al doilea. Încurajarea și asistarea propriilor lor pași este restul. Acum adun propuneri și idei de abordare în școli/a școlilor și vă invit să le scrieți pe suporturile pregătite în canatul ușilor. De asemenea, m-ar bucura să citesc rodul reflecțiilor și trăirilor celor care trec pe aici – dacă aveți răgaz, avem 2 carnețele deschise vizitatorilor.

Simt și îmi exprim aprecierea și recunoștința pentru toți cei care au sprijinit într-un fel sau altul procesul meu interior până la momentul acesta și pentru toți cei care se pot alătura de aici înainte. Mulțumesc.

Simona

Tăbliță cu propuneri la vernisaj

Anunțuri