Etichete

, , , ,

De când Maria mi-a vorbit de inițiativa Grupului 12 tot încercăm să adunăm acei oameni care au chef să facă lucruri mai bune pentru țară. Însăși expresia să faci ceva mai bine pentru România mi se pare uneori stranie – mai ales în perioada alegerilor când substantivul propriu (cui?) România se aude atât de des încât parcă s-a golit de substanță. Ceva face ca acest grup să se coacă mai greu, dar miercuri seara ne-am întâlnit cu academicianul Solomon Marcus să îl întrebăm câte ceva despre cum și ce ar fi de făcut.

Mai trecusem pe lângă Casa Lahovari în drumurile mele prin București, dar fără a intra. Arhitectura casei m-a atras mereu și mă întrebam cum e înăuntru. Răspunsul meu? Încântător, provocator și cumva rece. Pereții au atâtea detalii pe care îți pot rătăci cu plăcere și curiozitate ochii, însă ceva din atmosferă o face să pară o picătură încremenită într-un timp de azi și nu prea de azi – ca o monadă oarecum deconectată. Senzația aceasta mi-a fost creată și de faptul că eram singurii vizitatori care încălzeau spațiul.

Ca mai toți cei care știu sau află de încheiata mea carieră universitară, și dumnealui a întrebat de ce am plecat? Pentru că nu am putut schimba un sistem din interior și ajunsesem la ideea că nici nu se pot schimba sistemele ele însele sau din interior șitrebuie să ieși înfară să vezi mai clar sistemul și pe urmă să te apuci de schimbări. Nu a fost de acord – sistemele se schimbă din interior. Încă meditez la acest aspect, și am reținut cele 3 tipuri de relații despre care ne-a vorbit:

  1. de colaborare prin dezbateri;
  2. strategice (joc, interese);
  3. de război.

La întâlnirea cu teoriile care produc o categorizare rațională adesea mă întreb dacă lucrurile chiar pot fi atât de simple. Experiența mea a arătat că aplicate contextualizat aproape întotdeauna au mult mai multe hățișuri, sau poate m-am rătăcit eu prin hățișuri. E ca și în teoria jocurilor, unde pare clar și simplu de aflat regulile jocului, dar pentru mine nu este așa – mereu am impresia că rămâne o anumită zonă din noi și acțiunile noastre ce nu încape în teoriile raționale. Într-o organizație relațiile pot fi declarate ca fiind colaborare, dar în același timp să fie manipulate de interesele ascunse ale jucătorilor și impregnate inconștient de instinctele de dominare izvorâte din creierul reptilian. Ne-a mai zis dumnealui de lipsa de maturitate a celor care fac parte din sistem și că schimbarea din interior se face când există maturitate.

Apoi am discutat despre faptul că sunt multe ONG-uri și inițiative în România, că aceste inițiative nu sunt conjugate și că se vorbește prea puțin despre colaborare. Ne-a spus domnia sa că eforturile unei persoane din punct de vedere matematic sunt infinitezimale. Această idee mi s-a înfipt bine în creier și am tot meditat asupra ei – da, este o condiție de imperativ categoric să fie conjugate eforturile pentru a ajunge la schimbare. Și la această condiție o mai adaug și eu pe a mea – eforturile trebuie să fie susținute, poate nu mereu cu aceeași intensitate, dar zilnic.

Am plecat de la cină cu mult chef de acțiune și cu un sentiment de onoare că am cunoscut unul dintre oamenii care mai gândesc azi cu capul propriu. Pe tren, în cele 10 ore și jumătate (inclusă întârzierea) de călătorie am avut timp să reflectez și mi-am mai clarificat ideile. La Asociația Learn&Vision ne-am întâlnit 10 oameni în 3 noiembrie să facem strategia până în 2014 și avem niște direcții chiar bune de acțiune. Mie însă îmi lipsea conceptul de fundal, ținta aia supremă pentru care să merite efortul meu zilnic și iată că, pe fondul sunetelor de șine, am găsit-o și îmi venea să urlu: este! Nu e ceva nou, m-am gândit adesea la acest lucru și în cei 8 ani de activitate ca universitar și în cei 5 de după, doar că acum am simțit că toate astea trebuie să poarte un singur nume și le-am spus masă critică pentru educație. La această construcție sper să pot ajunge preponderent prin relații de colaborare armonioasă, mai rar prin parteneriate strategice și deloc prin război. Iar despre Grupul 12 cred că e doar începutul coagulării unor monade, a căror unitate rămâne indivizibilă, și care, împreună, pot structura o formă de schimbare socială, iar răbdarea de a creea structura, de a veghea prinderea și închegarea poate fi de niște ani buni.

Anunțuri