Etichete

, , ,

4. Geert Hofstede și cele 4/6 dimensiuni ale culturii

Profesorul Hofstede (http://geert-hofstede.com/), recunoscut ca fondator al cercetărilor interculturale comparative, analizează particularitățile culturale influențează valorile de la locul de muncă. În ediția din 2010 a cărții Cultures and Organizations: Software of the Mind listează 76 de țări.

Hofstede identifică 4 dimensiuni ale unei culturi:

  • distanța față de putere;
  • individualism versus colectivism;
  • masculinitate versus feminitate;
  • evitarea incertitudinii.

La cele 4 dimensiuni se adaugă încă 2: una în 1991 fundamentată pe cercetările lui Michael Bond și întemeiată pe confucianism, alta în 2010 fundamentată pe analiza lui Michael Minkov. Acestea sunt:

  • orientarea spre termen lung;
  • satisfacerea dorințelor versus autocontrol/restricție (indulgence vs restraint).

În ceea ce le privește pe primele 4 avem și analiza pentru România (http://geert-hofstede.com/romania.html):

  1. distanța față de putere (măsura în care cei mai lipsiți de putere membri ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă ca puterea să fie distribuită inegal): 90 puncte. Oamenii aceptă structurile ierarhice fără să le chestioneze, ierarhizarea reflectă inegalitățile inerente, centralizarea este populară, șeful ideal este tipul autocrat benevolent de la care angajații așteaptă să le spună ce să facă.
  2. individualismul (gradul de interdependență dintre membri unei societăți): 30 puncte. Cultura colectivului este element cheie și trece dincolo de reguli și legi. Grupul poate fi familia, familia extinsă sau relațiile la nivel mai larg. Indivizii se simt responsabili pentru ceiallți membri din grup, relația angajator-angajat este văzută ca o legătură de familie, angajările și promovările se fac pe baza grupurilor de apartenență, managementul este unul al grupurilor.
  3. masculinitate vs. feminitate (ce îi motivează pe oameni – a dori să fii cel mai bun sau a-ți place ceea ce faci), scor 42. România este o societate relativ feminină: oamenii valorizează echitatea, solidaritatea și calitatea vieții profesionale, managerii caută consensul, conflictele se rezolvă prin compromis și negociere, sunt preferate stimulente precum timp liber și flexibilitate.
  4. evitarea incertitudinii (măsura în care membrii unei societăți se simt amenințați de ambiguitate sau necunoscut și măsura în care și-au creat instituții care încearcă să evite incertitudinea): 90 puncte. Oamenii își doresc să controleze viitorul și mențin coduri de credințe și comportamente rigide, fiind intoleranți față de ideile și comportamentele „neortodoxe”/ neobișnuite. Există o nevoie emoțională de reguli (chiar și dacă par să nu funcționeze), timpul înseamnă bani, oamenii au tendința de a fi ocupați și a munci din greu, punctualitatea și precizia sunt normă, siguranța este motivatoare pentru indivizi, în calea inovației se manifestă rezistență ridicată.

Elementul surprinzător al acestei abordări este insistența pe compararea cu alte țări, pentru că, în concepția autorului, doar așa scorurile au sens. Prin urmare am realizat o comparație între România și 8 alte țări, pe care le-am ales după criterii personale:

  1. Japonia, pentru că apreciez faptul că se călăuzesc după principiul îmbunătățirii continue a calității (nu există un lucru perfect, dar acesta poate fi făcut din ce în ce mai bun);
  2. Germania, pentru că apreciez puterea lor de a se reconstrui și seriozitatea cu care muncesc (binecunoscuta calitate germană);
  3. Finlanda, pentru că admir rezultatele lor foarte bune la testările internaționale în domeniul educației (PISA, de exemplu);
  4. Franța, pentru că am fost educată în spirit francofil de profesorii mei și pentru că am preluat multe modele de la ei în timpul construirii noastre ca nație (pașoptiștii);
  5. Marea Britanie, pentru că este țara în care aș locui dacă nu aș locui în România și unde visez să trăiesc la pensie;
  6. Bulgaria, pentru că sunt vecinii noștri și de obicei ne comparăm cu ei;
  7. China, pentru că au fost o forță culturală milenară și acum sunt forța economică emergentă;
  8. SUA, pentru că garantează cetățenilor săi, prin documente de stat, dreptul de a-și căuta fericirea și că au reprezentat raiul emigranților timp de decenii.

În urma comparației rezultă că:

  • țara cea mai asemănătoare nouă este Bulgaria;
  • cu Japonia, Franța și China ne asemănăm la câte 2 dimensiuni;
  • cu Finlanda și Germania ne asemănăm la câte o dimenisune;
  • nu ne asemănăm deloc cu  Marea Britanie și SUA;
  • țara în care ierarhia este cel mai importantă este România, iar cea în care este cel mai puțin importantă e Finlanda (urmată îndeaproape de Marea Britanie și Germania). Când distanța față de putere e mică, ierarhia este stabilită doar de conveniență, superiorii sunt întotdeauna accesibili, managerii se bazează pe expertiza indiviziolor sau a echipelor lor, comunicarea este directă, participativa, toți se așteaptă să fie consultați.
  • țara în care individualismul este cel mai valorizat este SUA (urmată îndeaproape de Marea Britanie), iar cea în care este cel mai puțin valorizat este China. În culturile individualiste, așteptarea este ca indivizii să aibă grijă de ei înșiși și de familia lor apropiată. Mobilitatea geografică este mare, oamenii sunt obișnuiți să interacționeze și să facă afaceri cu străini. Angajații trebuie să aibă inițiativă, să fie autonomi, iar angajările și promovările se fac pe bază de merite sau dovezi ale ceea ce o persoană a făcut sau poate face.
  • țara cea mai masculină este de departe Japonia, iar cea mai feminină este Finlanda (Bulgaria, România și Franța fiind relativ aproape). În culturile masculine, comportamentul la școală, muncă, joacă se bazează pe credința comună că oamenii trebuie să caute să devină ceea ce pot deveni mai bun. Conflictele se rezolvă la nivel individual și scopul este de a fi căștigătorul. Valorile cheie sunt competiția, realizarea, succesul, a fi cel mai bun din branșă.
  • țara care îți dorește cel mai mult să controleze viitorul este Japonia (urmată strâns de România), iar cea care lasă viitorul să se întâmple este China (urmată îndeaproape de Marea Britanie). În țările în care există un nivel ridicat de acceptare a incertitudinii se acceptă mai ușor ideile, produsele și opiniile noi și inovative, există mai multă libertate de expresie, oamenii nu au nevoie de prea multe reguli și se exprimă emoțional mai puțin.
  • în ceea ce privește orientare pe termen lung (măsura în care o țară are o perspectivă pragmatică în privința viitorului mai degrabă decât una istorică și pe termen scurt) avem extremele de termen lung în China și Japonia, iar de termen scurt în Marea Britanie și SUA. În prima categorie perseverența este un lucru normal, relațiile sunt grevate de ordinea statutului social, oamenii drăguți sunt cei care salvează/economisesc resursele, investițiile sunt în proiecte pe termen lung, tradițiile se adaptează condițiilor noi, guvernele sunt făcute și influențate de oameni. În a doua categorie, există un mare respect pentru istorie și tradiție, centrarea este pe rezultate obținute rapid (o pasăre în mână valorează mai mult decât două în copac), planificările în afaceri sunt pe bază de obiective trimestriale, orientarea este spre satisfacerea obligațiilor sociale, guvernele sunt influențate de forțe exterioare precum Dumnezeu.
  • orientarea pe termen lung apare mai degrabă în țările asiatice, unde confucianismul s-a născut.

În tabelul de mai jos redau scorurile acestor țări.

Indicatorul/Țara Distanța față de   putere Individualism Masculinitate/Feminitate Evitarea nesiguranței Orientare pe termen lung
România 90 30 42 90
Japonia 54 46 95 92 80
Germania 35 67 66 65 31
Finlanda 33 63 26 59 41
Franța 68 71 43 86 39
M. Britanie 35 89 66 35 25
Bulgaria 70 30 40 85
China 80 20 66 30 118
SUA 40 91 62 46 29
Anunțuri